Prezentare generală

Colesteatomul este o creștere neobișnuită, necanceroasă, de țesut asemănător pielii, care se dezvoltă în urechea medie. Urechea medie este spațiul plin cu aer din spatele timpanului. Deși este rar, această afecțiune poate fi prezentă de la naștere (cunoscută sub numele de colesteatom congenital) sau, mai frecvent, se poate dezvolta în timp (colesteatom dobândit) ca o complicație a modificărilor de lungă durată ale presiunii din interiorul urechii.

În esență, un colesteatom se formează atunci când celulele pielii de pe căptușeala canalului auditiv rămân blocate în urechea medie, o zonă în care acestea nu ar trebui să se afle în mod normal. Aceste celule cutanate blocate continuă să se multiplice și să se descuameze, la fel ca pielea de oriunde altundeva de pe corp. Pe parcursul a câteva luni, aceste celule moarte ale pielii se acumulează treptat pentru a forma un sac sau un chist în creștere. Această formațiune este semnificativă deoarece este invazivă local și distructivă. Acest lucru înseamnă că poate eroda și deteriora lent oasele delicate ale urechii medii, numite osisoare (oase minuscule care ajută la auz) și se poate extinde chiar și în osul mastoid, care este proeminența osoasă plină cu aer situată în spatele urechii.

Deși numele „colesteatom” ar putea sugera că se referă la o tumoare sau la colesterol, nu este niciuna dintre acestea. Este o acumulare de țesuturi epidermice (piele) și conjunctive care crește independent și poate cauza o serie de probleme, de la secreții auriculare persistente până la, în cazuri foarte rare, complicații grave care afectează creierul. De obicei, afectează o singură ureche, dar ocazional poate afecta ambele urechi. În Regatul Unit, se estimează că afectează aproximativ 3.000 de adulți și 1.000 de copii.

Simptome și cauze

Înțelegerea motivului pentru care apare un colesteatom și a modului în care se manifestă este esențială pentru diagnosticarea și tratamentul precoce.

Simptome

Simptomele unui colesteatom încep adesea subtil, iar formațiunile foarte mici ar putea să nu cauzeze nicio problemă sesizabilă la început. Totuși, pe măsură ce formațiunea crește, apar de obicei simptomele tipice:

• Scurgere auriculară persistentă: Acesta este un simptom foarte frecvent. Este posibil să observați o scurgere apoasă din urechea afectată, care are adesea un miros neplăcut. Această scurgere, cunoscută sub numele de otoree, poate fi persistentă și este posibil să nu dispară nici cu picături auriculare cu antibiotic.
• Pierderea treptată a auzului: Multe persoane experimentează o scădere lentă a auzului la nivelul urechii afectate. Aceasta este adesea o hipoacuzie de transmisie, ceea ce înseamnă că există o problemă legată de modul în care undele sonore sunt conduse prin urechea externă sau medie.
• Senzație de plenitudine sau presiune: Este posibil să simțiți o presiune sau o senzație de ureche înfundată.
• Infecții auriculare recurente: Infecțiile frecvente ale urechii care reapar constant reprezintă un semn comun.
• Amețeală (Vertij): Unele persoane experimentează vertij, care este o senzație de învârtire sau de pierdere a echilibrului.
• Tinitus: Este posibil să auziți țiuituri, bâzâituri sau alte zgomote în ureche, fenomen cunoscut sub numele de tinitus.
• Durere de ureche: În cazurile mai avansate sau dacă este prezentă o infecție, este posibil să simțiți durere la nivelul urechii afectate.
• Slăbiciune sau paralizie facială: Rareori, dacă colesteatomul crește suficient de mult încât să afecteze nervul facial (nervul care controlează mușchii feței), acesta poate duce la slăbiciune sau asimetrie pe o parte a feței.
• Durere de cap: În cazurile foarte avansate, poate apărea durerea de cap.
• Masă alb-perlată sau buzunar de retracție: În timpul examinării, un medic ORL poate observa o masă alb-perlată caracteristică în spatele timpanului sau un buzunar de retracție (unde timpanul este tras spre interior) cu resturi cutanate blocate.

La copii, simptomele comune includ o scurgere persistentă din ureche, pierderea treptată a auzului și senzația de durere sau presiune auriculară.

Cauze

Cauzele principale ale colesteatomului sunt împărțite în două tipuri: congenital și dobândit.

• Colesteatom congenital: Acest tip este rar și înseamnă că v-ați născut cu această afecțiune. Apare atunci când celule cutanate minuscule (epiteliu scuamos) rămân blocate în interiorul osului temporal (osul de pe partea laterală a craniului care conține urechea) în timpul dezvoltării embrionare. Acestea apar de obicei în copilărie, adesea între vârsta de 6 luni și 5 ani, sub forma unei mase alb-perlate în spatele unui timpan care, în rest, pare sănătos. Copiii cu colesteatom congenital nu au, de regulă, un istoric de infecții auriculare sau perforații ale timpanului.
• Colesteatom dobândit: Acesta este tipul mai frecvent, reprezentând aproximativ 80% din cazuri. Se dezvoltă de obicei din cauza problemelor de lungă durată cu trompa lui Eustachio, care este tubul mic ce conectează urechea medie cu partea posterioară a gâtului. Dacă acest tub nu funcționează corect, poate duce la o presiune negativă cronică în urechea medie. Această presiune negativă poate face ca o parte a timpanului să fie aspirată spre interior, formând un buzunar. Acest buzunar captează apoi celulele cutanate care căptușesc în mod normal canalul auditiv, permițându-le să se acumuleze și să formeze colesteatomul.
• Colesteatom dobândit secundar: Acesta poate apărea dacă timpanul a fost deteriorat, de exemplu, printr-o leziune, o infecție severă sau o intervenție chirurgicală anterioară la ureche. Această deteriorare poate crea o deschidere care permite celulelor cutanate din canalul auditiv extern să migreze în spațiul urechii medii, unde se acumulează și formează sacul colesteatomului. Infecțiile auriculare repetate reprezintă o cauză frecventă la copii.

Diagnostic și investigații

Dacă prezentați simptome care sugerează un colesteatom, este important să consultați medicul. Procesul de diagnosticare implică de obicei mai mulți pași, începând cu medicul de familie și continuând cu un specialist.

Diagnostic

Drumul către diagnostic începe de obicei la medicul de familie. Acesta vă va asculta simptomele și va examina interiorul urechii. Dacă suspectează o infecție, ar putea prescrie inițial picături auriculare. Totuși, dacă simptomele persistă în ciuda tratamentului cu antibiotice sau dacă medicul de familie suspectează puternic un colesteatom, vă va trimite la un medic specialist ORL (Oto-Rino-Laringologie).

Specialistul ORL va efectua o evaluare clinică amănunțită. Aceasta implică adesea un examen otoscopic, în cadrul căruia utilizează un instrument special (un otoscop sau, adesea, un microscop pentru o vizualizare mai detaliată) pentru a privi adânc în interiorul urechii. În timpul acestui examen, specialistul va căuta semne caracteristice ale unui colesteatom, cum ar fi:

• O pungă de retracție: Aceasta reprezintă situația în care o parte a timpanului este trasă spre interior.
• O masă alb-perlată în spatele timpanului.
• Resturi scuamoase (celule moarte ale pielii) sau o secreție crustoasă în atic (partea superioară a urechii medii) sau în canalul auditiv.
• Țesut de granulație, care este un tip de țesut inflamat. Dacă se observă un polip granular (o excrescență mică, cărnoasă) în canalul auditiv, acesta va fi tratat ca un colesteatom până la proba contrarie.
• Orice tic sau slăbiciune a mușchilor faciali, care ar putea indica faptul că nervul facial este afectat.

De asemenea, medicul va lua un istoric detaliat al problemelor dumneavoastră auriculare.

Investigații

Pentru a confirma diagnosticul și a înțelege amploarea completă a colesteatomului, medicul dumneavoastră ORL va programa investigații suplimentare:

• Tomografie computerizată (CT): O tomografie computerizată (CT) este un test imagistic esențial. Aceasta utilizează raze X pentru a crea imagini detaliate în secțiune transversală ale urechii și ale oaselor din jur. Această scanare ajută specialistul să vadă dimensiunea și localizarea exactă a colesteatomului, să identifice orice eroziune osoasă (deteriorarea oscioarelor, a osului mastoid sau a învelișului osos al urechii interne și al nervului facial) și să planifice cea mai bună abordare chirurgicală.
• Rezonanță magnetică (RMN): În unele cazuri, poate fi necesară o scanare prin rezonanță magnetică (RMN). Acest lucru este valabil mai ales dacă există suspiciunea că respectivul colesteatom s-ar fi putut extinde în cavitatea craniană (zona din interiorul craniului unde se află creierul) sau pentru a ajuta la diferențierea colesteatomului de alte afecțiuni ale urechii medii.
• Evaluări auditive (Audiometrie): Aceste teste sunt efectuate pentru a măsura pierderea auzului și pentru a determina tipul și severitatea acesteia.
• Teste de echilibru: Dacă ați experimentat amețeli sau vertij, pot fi efectuate teste de echilibru pentru a evalua impactul asupra sistemului dumneavoastră de echilibru.
• Aspirare microscopică: Uneori, medicul ORL poate utiliza un microscop pentru a aspira cu atenție orice secreție sau resturi din ureche. Acest lucru poate oferi informații importante despre starea timpanului, integritatea lanțului osicular (oasele auzului) și orice distrugere a osului mastoid.

Management și tratament

Managementul colesteatomului este în principal chirurgical, deoarece tratamentele medicale singure nu pot vindeca această afecțiune.

Management medical:

Tratamentele medicale sunt, în general, limitate la gestionarea oricăror infecții asociate. Dacă aveți o infecție care provoacă secreții sau durere, medicul de familie sau specialistul ORL vă poate prescrie:

• Antibiotice topice și/sau orale: Acestea sunt utilizate pentru a elimina infecția, a reduce secrețiile și a calma durerea.

Este foarte important să înțelegeți că, deși antibioticele pot trata infecția, ele nu elimină colesteatomul în sine. Curățarea regulată a urechii prin aspirare într-o clinică ORL și utilizarea picăturilor cu antibiotic atunci când este necesar pot ajuta la gestionarea simptomelor și la oprirea extinderii bolii, însă această abordare nu va vindeca colesteatomul și implică în continuare riscul unor complicații grave.

Managementul chirurgical:

Chirurgia este tratamentul principal și cel mai eficient pentru colesteatom. Scopul principal al operației este îndepărtarea completă a colesteatomului pentru a crea o ureche sigură, uscată și pentru a preveni complicațiile grave. Operația se efectuează de obicei sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți fi adormit, și durează, de regulă, între una și trei ore.

În timpul intervenției chirurgicale, inciziile (tăieturile) sunt de obicei efectuate fie în spatele urechii, deasupra deschiderii urechii și/sau în interiorul meatului auditiv (canalul urechii). În funcție de dimensiunea și extinderea colesteatomului, chirurgul poate efectua diferite tipuri de mastoidectomie. Aceasta implică îndepărtarea cu atenție a celulelor infectate și a osului din osul mastoid. Pentru afecțiuni foarte limitate, unii chirurgi pot utiliza un endoscop (un tub subțire, iluminat, prevăzut cu o cameră video) prin canalul urechii.

Pe lângă îndepărtarea colesteatomului, chirurgul poate efectua și:

• Timpanoplastie: Această procedură implică repararea timpanului, adesea folosind o grefă (o mică bucată de țesut prelevată din altă parte a corpului dumneavoastră).
• Osiculoplastie: Aceasta se efectuează pentru a repara sau reconstrui oasele delicate ale auzului (osisoarele) dacă acestea au fost deteriorate de colesteatom.

După operație:

După operație, este posibil să aveți copci și un pansament în interiorul urechii, care sunt de obicei îndepărtate după câteva săptămâni. De asemenea, este posibil să aveți un bandaj pe cap, care este de obicei îndepărtat în dimineața de după operație. Probabil vi se vor administra antibiotice topice (picături pentru urechi) și, eventual, steroizi pentru a ajuta la vindecare.

Recuperarea durează de obicei între 6 și 8 săptămâni. În acest timp:

• Va trebui să vă odihniți timp de aproximativ două săptămâni.
• Durerea din jurul urechii este normală și poate fi gestionată cu analgezice prescrise.
• O ușoară secreție cu sânge din ureche este comună la început.
• Auzul dumneavoastră va fi probabil înfundat din cauza pansamentului din ureche, iar orice tinitus pe care îl resimțiți s-ar putea agrava temporar.
• Echilibrul dumneavoastră poate fi perturbat timp de câteva zile.

Este crucial să urmați cu atenție toate instrucțiunile postoperatorii pentru a evita infecția și a favoriza vindecarea. Aceasta include menținerea urechii și a cicatricii chirurgicale uscate în timpul spălării (folosind vată îmbibată în vaselină pe post de dop pentru ureche), finalizarea oricărui tratament cu antibiotice care v-a fost prescris și evitarea activităților care provoacă schimbări de presiune în ureche, cum ar fi suflarea viguroasă a nasului sau strănutul cu gura deschisă. Zborul cu avionul trebuie evitat timp de cel puțin 4 săptămâni după operație. Dacă aveți o cavitate mastoidiană (un spațiu creat în osul din spatele urechii în timpul intervenției chirurgicale), va fi necesară curățarea regulată a cerumenului și menținerea urechii uscate pe termen lung.

Prevenție

Prevenirea colesteatomului poate fi dificilă, deoarece dezvoltarea acestuia este adesea legată de afecțiuni auriculare subiacente sau de factori congenitali. Cu toate acestea, există măsuri pe care le puteți lua pentru a reduce riscul de a dezvolta un colesteatom dobândit și pentru a preveni progresia acestuia:

• Gestionarea promptă a infecțiilor urechii: Solicitați asistență medicală pentru orice scurgere persistentă din ureche sau infecții auriculare recurente. Tratamentul precoce și eficient al infecțiilor cronice ale urechii (otita medie cronică) poate ajuta la prevenirea condițiilor care duc la colesteatom.
• Abordarea disfuncției trompei lui Eustachio: Dacă aveți probleme persistente cu trompa lui Eustachio (tubul care echilibrează presiunea în urechea medie), cum ar fi o senzație de plenitudine sau presiune, discutați acest aspect cu medicul dumneavoastră. Gestionarea corectă a acestei afecțiuni poate reduce riscul de retracție a timpanului și formarea ulterioară a colesteatomului.
• Menținerea unei igiene auriculare corespunzătoare: Deși nu reprezintă o măsură preventivă directă pentru colesteatom în sine, menținerea unei bune igiene a urechii și evitarea introducerii obiectelor în ureche pot ajuta la prevenirea leziunilor sau infecțiilor care ar putea duce potențial la un colesteatom dobândit secundar.
• Recunoașterea timpurie a simptomelor: Fiți conștient de simptomele colesteatomului, cum ar fi scurgerile auriculare persistente și urât mirositoare, pierderea treptată a auzului sau infecțiile recurente ale urechii. Solicitarea promptă a asistenței medicale pentru aceste simptome poate duce la un diagnostic și un tratament mai timpurii, prevenind potențial provocarea unor daune semnificative de către boală.
• Monitorizarea regulată: Dacă aveți un istoric de probleme cronice ale urechii sau buzunare de retracție a timpanului, controalele regulate la un medic specialist ORL pot fi benefice pentru a monitoriza sănătatea urechii și a detecta orice schimbare în stadiu incipient.

Perspectivă / Prognostic

Perspectiva pe termen lung după operația de colesteatom implică, de regulă, o perioadă de recuperare de 6 până la 8 săptămâni. Cu toate acestea, îngrijirea de monitorizare pe termen lung este absolut esențială pentru a supraveghea eventualele probleme, în special posibilitatea recidivei colesteatomului.

După operație:

• Auzul: Intervenția chirurgicală vizează prevenirea complicațiilor și poate îmbunătăți auzul. Totuși, acest lucru nu este garantat, iar auzul dumneavoastră ar putea rămâne la fel sau chiar se poate agrava. Riscul de pierdere totală și permanentă a auzului este mai mare dacă boala a afectat deja urechea internă sau sistemul de echilibru. Unii copii pot necesita aparate auditive sau implanturi după operație.
• Recurența: Colesteatomul poate recidiva, fie sub formă de colesteatom rezidual (rămas în urmă), fie sub formă de colesteatom recurent (creștere nouă). Aceasta este o preocupare semnificativă și veți avea nevoie de programări regulate de monitorizare, care pot include examinări clinice, scanări RMN la anumite intervale sau chiar o intervenție chirurgicală suplimentară de tip „second-look” (reintervenție de verificare) pentru a depista orice recidivă. Vizitele regulate pentru curățarea urechii pot fi, de asemenea, necesare pentru a preveni reinfectarea.
• Riscuri chirurgicale: Deși intervenția chirurgicală este în general sigură, există riscuri potențiale. Acestea includ slăbiciunea temporară sau, rareori, permanentă a mușchilor faciali, amețeli prelungite (în special dacă boala a afectat sistemul de echilibru), agravarea sau pierderea permanentă a auzului, perforația persistentă a timpanului, secreții auriculare continue, infecție și pierderea temporară a gustului pe treimea anterioară a limbii, pe aceeași parte cu operația.

Complicații potențiale în cazul netratării:

Dacă un colesteatom este lăsat netratat, acesta poate duce la complicații foarte grave din cauza naturii sale distructive:

• Surditate permanentă: Colesteatomul poate distruge oscioarele (oasele auzului) și poate deteriora structurile urechii interne, ducând la pierderea permanentă a auzului.
• Deteriorarea structurilor urechii interne: Aceasta poate cauza surditate permanentă, amețeli severe și probleme persistente de echilibru.
• Lezarea nervului facial: Formațiunea poate deteriora nervul facial, ducând la slăbiciune facială permanentă sau paralizie.
• Răspândirea infecției: În cazuri rare, dar severe, infecția asociată cu un colesteatom se poate răspândi la creier, cauzând afecțiuni care pun viața în pericol, cum ar fi meningita (inflamația membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării) sau un abces cerebral (o acumulare de puroi în creier).
• Deteriorarea osului mastoid: Colesteatomul poate eroda și deteriora osul mastoid din spatele urechii.

Detectarea și gestionarea timpurie a colesteatomului sunt cruciale pentru prevenirea acestor complicații grave și pentru îmbunătățirea rezultatelor pe termen lung.