Prezentare generală

Glandele parotide sunt cele mai mari dintre cele trei perechi principale de glande salivare din corpul dumneavoastră. Aveți două astfel de glande, situate chiar sub și în fața fiecărei urechi, extinzându-se în jos spre gât. Rolul lor principal este de a produce salivă, care ajută la mestecat, înghițire și digestie.

Un „nodul parotidian” se referă la o creștere anormală sau o umflătură în interiorul uneia dintre aceste glande. Acești noduli sunt cauzați de o proliferare celulară. Este important de știut că majoritatea nodulilor parotidieni sunt benigni (non-canceroși). De fapt, aproximativ 80% din toate tumorile glandei parotide nu sunt canceroase. Tumorile maligne (canceroase) ale glandei parotide sunt rare, afectând aproximativ 1 din 100.000 de persoane în fiecare an.

Tipurile comune de noduli parotidieni benigni includ adenomul pleomorf (care este cel mai frecvent tip) și tumora Warthin. Deși nodulii benigni nu sunt canceroși, unele tipuri, cum ar fi adenoamele pleomorfe, se pot modifica ocazional în timp și pot deveni maligne. Acesta este motivul pentru care evaluarea și tratamentul precoce sunt importante.

Pe lângă tumori, și alți factori pot cauza un nodul în zona parotidiană. Aceștia pot include ganglioni limfatici măriți (de exemplu, din cauza unor infecții precum tuberculoza), limfomul (un tip de cancer care afectează sistemul limfatic) sau chiar extinderea cancerului de la tumori maligne cutanate de pe față sau scalp. Uneori, blocajele cauzate de calculi (pietre) în glandele salivare pot duce, de asemenea, la umflături și disconfort în glandă.

Simptome și cauze

Înțelegerea simptomelor și a cauzelor potențiale ale unui nodul parotidian vă poate ajuta să știți când să solicitați sfatul medicului. Deși mulți noduli sunt inofensivi, este întotdeauna indicat ca orice nodul nou sau care își schimbă aspectul să fie verificat de un medic.

Simptome

Cel mai frecvent simptom al unui nodul parotidian, fie el benign sau malign, este un nodul sau o umflătură vizibilă pe o parte a feței, de obicei în fața sau sub ureche, ori pe obraz. Iată câteva simptome de care trebuie să fiți conștient:

• Masă tumorală cu creștere lentă, nedureroasă: Aceasta este cea mai frecventă formă de prezentare a tumorilor benigne. Acestea cresc adesea foarte lent, pe parcursul lunilor sau anilor, și de obicei nu provoacă nicio durere. Nodulii benigni apar, de regulă, după vârsta de 40 de ani.
• Durere: Deși mulți noduli sunt nedureroși, durerea poate apărea atât în cazul tumorilor benigne, cât și al celor maligne. Această durere poate fi cauzată de o infecție, de sângerări în interiorul nodulului sau dacă o tumoră canceroasă invadează țesuturile înconjurătoare.
• Creștere rapidă și bruscă: Dacă un nodul care a fost stabil o perioadă lungă de timp începe brusc să crească foarte rapid, acesta poate fi un semn îngrijorător. Poate sugera faptul că o tumoră anterior benignă, cum ar fi adenomul pleomorf, s-a transformat într-o formă canceroasă mai agresivă (cunoscută sub numele de carcinom ex-adenom pleomorf).
• Slăbiciune facială sau paralizie (pareză facială): Nervul facial, care controlează mușchii feței, trece direct prin glanda parotidă. Dacă un nodul parotidian provoacă slăbiciune sau paralizie pe o parte a feței (îngreunând zâmbetul, închiderea ochiului sau ridicarea sprâncenei), acesta este un indicator puternic de malignitate și necesită asistență medicală urgentă.
• Dificultăți la înghițire: Un nodul mare sau unul care crește în zonele înconjurătoare poate îngreuna înghițirea alimentelor sau a lichidelor.
• Dificultăți la deschiderea completă a gurii (trismus): Dacă nodulul afectează mușchii sau structurile implicate în mișcarea maxilarului, este posibil să vă fie greu să deschideți gura complet.
• Amorțeală facială: Un nodul care apasă pe nervii senzitivi sau îi invadează poate duce la amorțeală în anumite zone ale feței.
• Rană sau leziune pe nodul: Prezența unei răni deschise sau a unei leziuni pe suprafața nodulului este asociată mai frecvent cu tumorile canceroase.
• Asimetrie facială: Nodulul poate face ca o parte a feței să arate diferit față de cealaltă.

Tumorile maligne sunt mai frecvente după vârsta de 60 de ani și au o probabilitate mai mare de a provoca durere și alte simptome îngrijorătoare, cum ar fi slăbiciunea facială.

Cauze

Formațiunile tumorale parotidiene apar ca urmare a unei proliferări celulare anormale în interiorul glandei. Cauza specifică poate varia:

• Tumori benigne: Majoritatea formațiunilor sunt benigne și rezultă dintr-o proliferare celulară necanceroasă. Cele mai frecvente tipuri sunt adenomul pleomorf și tumora Warthin. Motivul exact pentru care se dezvoltă aceste tumori benigne nu este pe deplin înțeles.
• Transformare malignă: Unele tumori benigne, în special adenoamele pleomorfe, au potențialul de a deveni canceroase pe parcursul mai multor ani dacă sunt lăsate netratate. Această transformare este caracterizată printr-o schimbare bruscă a tiparului de creștere.
• Tumori maligne (cancer): Tumorile parotidiene canceroase sunt rare. Cauzele exacte ale cancerului glandelor salivare sunt, în general, necunoscute. Cu toate acestea, se consideră că anumiți factori cresc riscul, inclusiv:
• • Vârsta înaintată: Riscul de tumori maligne crește odată cu vârsta, în special după 60 de ani.
  • Expunerea la radiații: Expunerea anterioară la radiații în zona capului și a gâtului (de exemplu, din tratamente medicale anterioare) poate reprezenta un factor de risc.
  • Anumite expuneri profesionale: Unele expuneri profesionale specifice pot crește ușor riscul, deși acest lucru este rar.
• Alte afecțiuni: Nu toate formațiunile sunt tumori. Acestea pot fi cauzate și de:
• • Ganglioni limfatici inflamați: Ganglioni limfatici măriți în volum în interiorul sau în jurul glandei parotide, adesea din cauza unei infecții (cum ar fi tuberculoza).
  • Limfom: Un tip de cancer care debutează în sistemul limfatic.
  • Metastaze: Aceasta înseamnă că celulele canceroase s-au răspândit la glanda parotidă dintr-un cancer primar localizat în altă parte, adesea din cancere de piele (cum ar fi carcinomul scuamocelular sau melanomul) de la nivelul feței sau al scalpului.
  • Calculi salivari: Acești calculi mici pot bloca ductele care transportă saliva, ducând la acumularea salivei și la umflarea glandei.

Diagnostic și investigații

Dacă observați o formațiune tumorală la nivelul parotidei sau prezentați orice simptome îngrijorătoare, medicul de familie sau stomatologul va fi, de obicei, primul punct de contact. Aceștia vă vor trimite apoi la un specialist, de regulă un chirurg ORL (Oto-rino-laringolog) sau un specialist în chirurgie cervico-facială, pentru o evaluare suplimentară. Dacă se suspectează un cancer, veți fi trimis, de obicei, în termen de două săptămâni.

Diagnostic

Procesul de diagnosticare începe cu o evaluare clinică amănunțită:

• Istoric medical: Specialistul vă va adresa întrebări detaliate despre simptomele dumneavoastră, inclusiv când ați observat prima dată formațiunea, cum s-a modificat în timp, dacă aveți dureri și dacă ați prezentat slăbiciune facială sau alte simptome asociate. De asemenea, vă va întreba despre starea generală de sănătate și despre orice istoric medical relevant.
• Examen fizic: Specialistul vă va examina cu atenție capul și gâtul, acordând o atenție deosebită formațiunii tumorale. Acesta va palpa dimensiunea, forma, consistența (dacă este moale, fermă sau dură) și dacă se mișcă liber sau pare fixată de țesuturile din jur. De asemenea, va verifica dacă există semne de slăbiciune a nervului facial și va examina gura și gâtul.

Dacă se suspectează un cancer, cazul dumneavoastră va fi discutat de o echipă multidisciplinară (EMD). Această echipă include diverși specialiști, cum ar fi chirurgi, oncologi (medici specializați în cancer), radiologi și patologi, care colaborează pentru a decide cel mai bun plan de diagnostic și tratament pentru dumneavoastră.

Investigații

Pentru a obține o imagine mai clară a formațiunii tumorale, pot fi efectuate mai multe investigații:

• Teste imagistice: Aceste teste ajută medicii să observe dimensiunea formațiunii, localizarea exactă a acesteia și dacă afectează structurile din apropiere.
• • Ecografie: Aceasta este adesea prima investigație imagistică. Utilizează unde sonore pentru a crea imagini ale formațiunii și poate ajuta la determinarea caracterului solid sau lichidian al acesteia.
  • Tomografie computerizată (CT) sau Rezonanță Magnetică (RMN): Aceste scanări mai detaliate oferă imagini cuprinzătoare ale glandei parotide și ale zonelor înconjurătoare. Sunt deosebit de utile pentru formațiunile care par fixe, dacă există suspiciunea că tumora se extinde profund în glandă sau dacă există o slăbiciune a nervului facial. Acestea ajută la evaluarea extinderii formațiunii și a relației sale cu structuri importante, cum ar fi nervul facial.
• Biopsie: Aceasta implică prelevarea unei mici mostre de celule sau țesut din formațiune pentru a fi examinată la microscop. Acest lucru este crucial pentru a determina dacă formațiunea este benignă sau malignă.
• • Citologie prin puncție cu ac fin (FNAC sau FNA): Aceasta este o procedură comună în care se utilizează un ac foarte subțire pentru a colecta o mostră de celule din formațiune. De obicei, se efectuează sub ghidaj ecografic pentru a asigura precizia. Celulele sunt apoi examinate de un medic anatomopatolog. FNAC se efectuează pentru aproape toate masele tumorale parotidiene.
  • Biopsie cu ac gros (Core Biopsy): Dacă rezultatele FNAC sunt neclare sau dacă există o suspiciune puternică de malignitate sau limfom, se poate utiliza un ac puțin mai gros pentru a preleva o mică bucată de țesut. Aceasta oferă mai mult material pentru analiza medicului anatomopatolog.

Management și tratament

Tratamentul pentru o formațiune parotidiană depinde în întregime de cauza acesteia, de caracterul benign sau malign, de dimensiune și de starea generală de sănătate a pacientului. Diagnosticul și tratamentul precoce sunt întotdeauna importante pentru a obține cele mai bune rezultate posibile.

• Intervenția chirurgicală (Parotidectomie): Acesta este tratamentul principal pentru majoritatea formațiunilor tumorale parotidiene. O parotidectomie este o procedură chirurgicală de îndepărtare a tumorii. Aceasta se efectuează sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți fi adormit pe durata operației.
• • Pentru formațiuni bine delimitate, mobile și clinic benigne, se efectuează adesea o parotidectomie parțială (cunoscută și sub numele de parotidectomie superficială). Aceasta presupune îndepărtarea tumorii împreună cu o cantitate mică de țesut sănătos din jur, conservând cu atenție nervul facial.
  • Pentru tumorile mai mari, cele care afectează părțile mai profunde ale glandei sau dacă diagnosticul de cancer este confirmat sau puternic suspectat, poate fi necesară o parotidectomie totală.
  • Dacă cancerul s-a extins la osul sau mușchiul din apropiere, aceste țesuturi ar putea fi, de asemenea, eliminate în timpul intervenției chirurgicale.
  • Chirurgia este adesea recomandată chiar și pentru formațiunile benigne, deoarece unele pot crește foarte mult, pot provoca disconfort sau pot prezenta un risc mic de a deveni canceroase în timp.
• Radioterapia: Acest tratament utilizează raze X sau protoni de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase. Este utilizată de obicei pentru tumorile canceroase ale glandei parotide.
• • Radioterapia este adesea administrată după intervenția chirurgicală pentru a elimina orice celule canceroase rămase și pentru a reduce riscul de recidivă a cancerului.
  • În unele cazuri, dacă intervenția chirurgicală nu este posibilă sau adecvată, radioterapia poate fi utilizată ca tratament principal.
• Chimioterapia: Aceasta implică utilizarea unor medicamente puternice pentru a distruge celulele canceroase. Chimioterapia poate fi utilizată pentru anumite tipuri de cancer al glandei parotide, în special dacă acesta s-a răspândit în alte părți ale corpului. Medicamentele specifice și planul de tratament sunt adaptate tipului de cancer, stadiului acestuia și stării dumneavoastră generale de sănătate.
• Tratamente specifice pentru alte cauze:
• • Dacă nodulul se datorează unei infecții precum tuberculoza, va fi prescris un tratament medical cu antibiotice.
  • Dacă este diagnosticat un limfom, veți fi trimis la un specialist în oncologie sau hematologie pentru tratamentul adecvat al cancerului.
  • Pentru cancerul de piele metastatic care s-a extins la glanda parotidă, intervenția chirurgicală (parotidectomie superficială sau totală) poate fi combinată cu îndepărtarea ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului (disecție cervicală).
  • Pentru calculii glandelor salivare care cauzează blocaje, tratamentul poate implica doar îndepărtarea calculului, deși acest lucru nu este întotdeauna posibil dacă piatra se află adânc în interiorul glandei sau dacă glanda este semnificativ afectată.

Prevenție

Cauzele exacte ale nodulilor parotidieni, în special a celor canceroși, nu sunt pe deplin înțelese. Prin urmare, măsurile preventive specifice nu sunt bine definite. Deși au fost identificați anumiți factori de risc pentru cancerul glandelor salivare, cum ar fi înaintarea în vârstă, expunerea la radiații în zona capului și a gâtului și unele expuneri la locul de muncă, aceștia nu pot fi întotdeauna evitați.

Cea mai importantă măsură „preventivă” este, de fapt, depistarea precoce. Dacă observați orice nodul sau umflătură nouă în fața urechii sau pe obraz, sau dacă prezentați oricare dintre simptomele menționate în acest prospect (în special slăbiciune facială, creștere rapidă sau durere persistentă), este crucial să vă adresați imediat medicului de familie sau stomatologului. Diagnosticul și tratamentul precoce îmbunătățesc semnificativ perspectivele, în special în cazul afecțiunilor maligne, și pot preveni creșterea nodulilor benigni sau transformarea lor potențială în cancer.

Perspectivă / Prognostic

Perspectiva pe termen lung pentru un nodul parotidian depinde semnificativ de faptul dacă acesta este benign sau malign și de cât de devreme este diagnosticat și tratat.

• Pentru nodulii benigni: Majoritatea nodulilor parotidieni (aproximativ 80%) nu sunt canceroși. Aceștia au, de regulă, o creștere lentă și, odată îndepărtați chirurgical, sunt de obicei vindecați. Pacienții se recuperează, în general, bine după intervenția chirurgicală. Totuși, este important de știut că unele tumori benigne, cum ar fi adenoamele pleomorfe, pot suferi ocazional o transformare malignă dacă sunt lăsate netratate pentru o perioadă foarte lungă de timp. Acest lucru poate duce la un cancer mai agresiv, cu un prognostic mai rezervat. Acesta este un motiv esențial pentru care evaluarea și tratamentul precoce sunt adesea recomandate chiar și pentru nodulii benigni.
• Pentru nodulii maligni (cancer): În cazul tumorilor parotidiene canceroase, diagnosticul precoce și tratamentul prompt sunt cruciale pentru un prognostic favorabil. Tratamentul implică adesea intervenția chirurgicală, urmată uneori de radioterapie sau chimioterapie. Perspectiva pe termen lung în cazul cancerului depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul specific de celule canceroase, stadiul și gradul de avansare al bolii, precum și starea generală de sănătate.

Dacă un nodul parotidian, fie el benign sau malign, este lăsat netratat, acesta poate duce la dureri persistente și infecții. În cazuri rare, dacă o tumoră malignă nu este tratată, aceasta poate crește și se poate răspândi, devenind amenințătoare pentru viață. Programările regulate de monitorizare la medicul specialist vor reprezenta o parte importantă a îngrijirii dumneavoastră pe termen lung, pentru a supraveghea recuperarea și a verifica eventualele recidive sau apariția unor noi probleme.