Prezentare generală

Un adenom pleomorf, cunoscut și sub denumirea de tumoră mixtă benignă, este cel mai comun tip de nodul care se dezvoltă în glandele salivare. Glandele salivare sunt glande speciale situate în cap și gât, care produc salivă, ajutând la digestie și menținând gura umedă. Deși acești noduli nu sunt, în general, canceroși (sunt „benigni”), este important să îi înțelegem, deoarece pot crește în timp și, în unele cazuri, se pot transforma într-un cancer dacă sunt lăsați netratați.

Majoritatea adenoamelor pleomorfe se dezvoltă în glanda parotidă, care este cea mai mare glandă salivară, situată în fața și imediat sub ureche. Ele pot apărea și în alte glande salivare, cum ar fi glanda submandibulară, care se găsește sub maxilar. Aceste tumori apar de obicei la vârsta mijlocie sau mai târziu în viață.

Numele „adenom pleomorf” provine de la aspectul său variat (pleomorf) la microscop, deoarece este alcătuit din diferite tipuri de celule, în special celule mioepiteliale și epiteliale ductale, care se găsesc în glandele salivare. Este numit „tumoră mixtă benignă” deoarece conține un amestec de aceste tipuri diferite de celule și nu este canceroasă.

Deși un adenom pleomorf este benign, este crucial să fie gestionat corespunzător. Acesta tinde să crească lent și fără durere, adesea fără a provoca probleme vizibile pentru o lungă perioadă de timp. Cu toate acestea, deoarece îi lipsește un strat exterior cu adevărat puternic și clar (o „capsulă”), poate avea uneori mici extensii care ajung în țesutul sănătos înconjurător. Această caracteristică, împreună cu riscul de a se transforma potențial în cancer de-a lungul multor ani, face ca diagnosticul și tratamentul atent să fie foarte importante.

Simptome și cauze

Simptome

Adenoamele pleomorfe sunt de obicei cu creștere lentă și adesea nu provoacă durere sau alte simptome pentru o lungă perioadă de timp. Acest lucru înseamnă că s-ar putea să nu îl observați timp de mulți ani. Atunci când apar simptomele, acestea implică de obicei:

• Un nodul sau o umflătură: Cel mai comun simptom este un nodul sau o umflătură vizibilă, de obicei în zona glandei parotide (în fața sau sub ureche) sau sub maxilar, dacă este în glanda submandibulară.
• Creștere lentă: Nodulul va crește de obicei foarte lent pe parcursul lunilor sau chiar anilor. Ați putea observa că devine treptat mai mare.
• Indolor: Nodulul este de obicei indolor. Dacă simțiți durere, creștere rapidă sau slăbiciune la nivelul feței, este important să consultați imediat un medic, deoarece acestea ar putea fi semne ale unei modificări a nodulului.
• Ferm, solitar și mobil: Când palpați nodulul, acesta este de obicei ferm la atingere, se simte ca un singur nodul (solitar) și poate fi adesea mișcat ușor sub piele. În general, nu este sensibil la presiune.
• Funcție normală a nervului facial: În majoritatea cazurilor benigne, nodulul nu afectează nervul facial, care controlează mușchii feței. Acest lucru înseamnă că mișcările faciale (cum ar fi zâmbetul, încruntarea sau închiderea ochilor) ar trebui să rămână normale.

Deoarece acești noduli sunt adesea asimptomatici (adică nu provoacă simptome) pentru o perioadă atât de lungă, ei pot crește uneori destul de mult înainte de a fi descoperiți.

Cauze

Motivele exacte pentru care se dezvoltă un adenom pleomorf nu sunt pe deplin înțelese. Știm că aceste tumori apar din anumite tipuri de celule din glandele salivare: celulele mioepiteliale și epiteliale ductale. Acestea sunt celulele care alcătuiesc în mod normal structura glandelor salivare și le ajută să producă salivă.

Din motive care nu sunt clare, aceste celule încep să crească anormal, formând un nodul. Nu este cauzat de ceva ce ați făcut sau nu ați făcut, și nu există factori specifici de stil de viață, diete sau expuneri la mediu care să fi fost legați definitiv de cauzarea adenoamelor pleomorfe. Nu sunt contagioase și nu se transmit în familii printr-un model ereditar tipic.

În esență, este o creștere anormală a celulelor normale care alcătuiesc glandele salivare, dar declanșatorul acestei creșteri anormale este în prezent necunoscut.

Diagnostic și investigații

Diagnostic

Diagnosticul unui adenom pleomorf începe de obicei cu o vizită la medicul de familie, care vă va trimite apoi la un specialist ORL (Otorinolaringolog). Procesul de diagnostic implică mai mulți pași:

• Examen clinic: Medicul dumneavoastră va examina cu atenție nodulul din gât sau față. Va palpa dimensiunea, forma, textura (dacă este ferm sau moale) și mobilitatea acestuia. De asemenea, va verifica dacă există sensibilitate la atingere. În timpul acestui examen, medicul va evalua și funcția nervului facial, cerându-vă să faceți diferite expresii faciale, cum ar fi zâmbetul, încruntarea și închiderea strânsă a ochilor. Acest lucru ajută la observarea dacă nodulul afectează nervul, ceea ce de obicei nu este cazul unui adenom pleomorf benign.
• Istoric medical: Medicul dumneavoastră vă va întreba despre simptomele dumneavoastră, inclusiv când ați observat pentru prima dată nodulul, cât de repede a crescut și dacă ați experimentat durere sau alte modificări. Aceste informații ajută medicul să înțeleagă natura nodulului.

Investigații

Pentru a obține o imagine mai clară a nodulului și a confirma diagnosticul, pot fi efectuate mai multe investigații:

• Scanări imagistice:
• • Scanare CT (Tomografie Computerizată): Această scanare utilizează raze X pentru a crea imagini detaliate în secțiune transversală ale capului și gâtului. Ajută medicii să vadă dimensiunea și locația exactă a nodulului, dacă apasă pe structurile înconjurătoare și caracteristicile sale generale.
  • Scanare RMN (Rezonanță Magnetică): Un RMN utilizează magneți puternici și unde radio pentru a produce imagini foarte detaliate ale țesuturilor moi. Este deosebit de bun pentru a arăta extinderea tumorii și pentru a evalua integritatea stratului său exterior (capsula). Acest lucru ajută chirurgii să planifice cea mai bună modalitate de a o îndepărta.
• Biopsie prin aspirație cu ac fin (FNAB): Acesta este un test comun și foarte important. Un ac foarte subțire este folosit pentru a preleva o mică probă de celule din nodul. Această probă este apoi trimisă la un laborator pentru a fi examinată la microscop de către un anatomopatolog. Biopsia FNAB ajută la determinarea dacă nodulul este benign (necanceros) sau malign (canceros) și adesea ajută la confirmarea dacă este un adenom pleomorf. Deși este foarte utilă, uneori natura completă a nodulului poate fi confirmată doar după ce a fost îndepărtat chirurgical și examinat.

Aceste investigații ajută echipa medicală să înțeleagă pe deplin nodulul, permițându-le să stabilească un diagnostic precis și să planifice cel mai adecvat tratament pentru dumneavoastră.

Management și tratament

Tratamentul principal și cel mai eficient pentru un adenom pleomorf este îndepărtarea chirurgicală. Acest lucru este crucial nu numai pentru a elimina nodulul existent, ci și pentru a preveni creșterea acestuia, recidiva sau potențiala transformare malignă în viitor.

• Excizia chirurgicală (Îndepărtarea chirurgicală):
• • Îndepărtarea completă este esențială: Scopul intervenției chirurgicale este de a îndepărta complet tumora împreună cu o mică margine de țesut sănătos înconjurător. Aceasta este cunoscută sub numele de „excizie largă”. Spre deosebire de alți noduli benigni care au un strat exterior foarte clar și puternic, stratul exterior (sau „capsula”) unui adenom pleomorf nu este întotdeauna complet. Acesta poate avea uneori mici proiecții asemănătoare unor degete care se extind în țesutul sănătos din apropiere. Din acest motiv, simpla scoatere a nodulului (o procedură numită „enucleație”) nu este suficientă, deoarece lasă un risc ridicat de recidivă a tumorii.
  • Parotidectomie: Dacă tumora se află în glanda parotidă, intervenția chirurgicală se numește parotidectomie. Aceasta implică îndepărtarea unei părți sau a întregii glande parotide, în funcție de dimensiunea și locația tumorii.
  • Păstrarea nervului facial: Nervul facial trece prin glanda parotidă și controlează toți mușchii feței. În timpul intervenției chirurgicale parotidiene, chirurgul are mare grijă să identifice și să păstreze acest nerv pentru a evita orice slăbiciune sau paralizie a feței. În unele cazuri, mai ales dacă este o operație repetată, un monitor special poate fi utilizat în timpul intervenției chirurgicale pentru a ajuta la protejarea nervului.
  • Prevenirea recidivei și a transformării maligne: Îndepărtarea chirurgicală inițială meticuloasă este vitală. Dacă tumora nu este îndepărtată complet sau dacă se sparge în timpul intervenției chirurgicale, există o șansă mai mare de recidivă. Tumorile recurente sunt adesea mai dificil de tratat, deoarece pot apărea în mai multe locuri (multifocale) și prezintă un risc mai mare de recidive ulterioare și de transformare malignă (transformare în cancer).
• Radioterapie adjuvantă (Tratament suplimentar cu radiații):
• • În anumite situații, după ce tumora a fost îndepărtată chirurgical, echipa medicală ar putea lua în considerare un tratament suplimentar cu radioterapie. Aceasta se numește „radioterapie adjuvantă” deoarece este administrată după tratamentul principal (chirurgia) pentru a reduce riscul de recidivă a tumorii.
  • Aceasta poate fi luată în considerare, de exemplu, la pacienții vârstnici, sau dacă tumora a fost foarte mare, dacă a existat o contaminare masivă a plăgii (celule tumorale s-au vărsat în timpul intervenției chirurgicale) sau dacă aveți o tumoră recurentă care a apărut în mai multe locuri.
  • Decizia de a utiliza radioterapia adjuvantă este întotdeauna luată după o discuție detaliată cu o echipă multidisciplinară (MDT), care este un grup de specialiști, inclusiv chirurgi, oncologi (medici specializați în cancer) și radiologi, care lucrează împreună pentru a decide cel mai bun plan de tratament pentru dumneavoastră.
• Management conservator (Observație):
• • Pentru unele persoane, în special cele care sunt foarte fragile sau au alte afecțiuni grave de sănătate care fac chirurgia riscantă, managementul conservator ar putea fi o opțiune. Aceasta înseamnă monitorizarea atentă a nodulului cu controale regulate și scanări, mai degrabă decât intervenția chirurgicală imediată. Cu toate acestea, este important să înțelegeți că alegerea managementului conservator înseamnă acceptarea riscurilor că nodulul va continua să crească și că există un risc mic, dar semnificativ, de a se transforma în cancer în timp. Această decizie ar fi luată după o discuție amănunțită cu echipa medicală despre beneficiile și riscurile potențiale.

Prevenție

În prezent, nu există modalități specifice cunoscute de a preveni formarea unui adenom pleomorf. Aceste tumori apar din celulele normale ale glandelor salivare din motive care nu sunt pe deplin înțelese și nu sunt legate de alegeri de stil de viață, dietă sau factori de mediu pe care îi puteți controla.

Cu toate acestea, deși nu puteți preveni dezvoltarea inițială a unui adenom pleomorf, puteți lua măsuri importante pentru a preveni potențialele sale complicații și pentru a asigura cel mai bun rezultat pe termen lung pentru sănătate:

• Detectare precoce: Dacă observați orice nodul nou sau umflătură la nivelul gâtului, în fața sau sub ureche, sau sub maxilar, este important să consultați prompt medicul de familie. Detectarea precoce permite un diagnostic și un tratament la timp, ceea ce este esențial pentru a preveni creșterea nodulului și pentru a reduce riscul de transformare malignă.
• Excizie chirurgicală completă: Odată ce un adenom pleomorf este diagnosticat, cea mai eficientă modalitate de a preveni creșterea, recidiva și transformarea malignă (transformarea în cancer) este prin îndepărtarea chirurgicală completă. Urmarea sfaturilor chirurgului dumneavoastră pentru o excizie temeinică este cea mai bună măsură preventivă împotriva problemelor viitoare legate de tumoră.
• Respectarea controalelor ulterioare: După tratament, participarea la toate programările de control este crucială. Acest lucru permite echipei medicale să monitorizeze recuperarea dumneavoastră și să verifice orice semne de recidivă sau probleme noi, asigurându-se că orice problemă potențială este depistată și abordată din timp.

Fiind conștient de corpul dumneavoastră și solicitând sfatul medicului pentru orice noduli noi, și urmând tratamentul și controalele recomandate, faceți cei mai importanți pași pentru a preveni complicațiile asociate cu adenomul pleomorf.

Perspectivă / Prognostic

Perspectiva pe termen lung pentru persoanele cu adenom pleomorf este, în general, foarte bună, mai ales atunci când tumora este îndepărtată complet prin intervenție chirurgicală. Îndepărtarea chirurgicală completă oferă rate excelente de vindecare, ceea ce înseamnă că majoritatea pacienților nu vor mai experimenta probleme cu tumora. Cu tehnici chirurgicale adecvate și o supraveghere diligentă pe termen lung, majoritatea pacienților obțin rezultate funcționale excelente și pot duce o viață plină și sănătoasă după ce au fost tratați pentru un adenom pleomorf.